Cine este Nikolai Patrușev, omul din umbră care modelează viziunea asupra lumii a lui Putin

Nikolai Patrușev, omul din umbră care modelează viziunea asupra lumii a lui Putin, este un apărător ferm al războiului din Ucraina, vede America ca pe diavolul întrupat și acum vrea să facă economia rusă complet suverană, se arată într-o analiză levif.be.

Când Vladimir Putin a convoacat Consiliul de Securitate al Rusiei pe 21 februarie, majoritatea membrilor săi păreau încremeniți de frică. Rând pe rând, miniștri, înalți oficiali și guvernatori, cu picioarele tremurânde și bâlbâindu-se, s-au angajat să susțină planul lui Putin de recunoaștere a Republicilor Populare Donețk și Lugansk. Nimeni nu știa ce înseamnă asta și care va fi impactul deciziei fatidice luate de Putin. Unul dintre puținii vorbitori din acea zi care s-a adresat lui Putin într-o manieră relaxată, aproape bine dispus a fost secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Nikolai Patrușev. El susține complet ideea recunoașterii Republicilor Populare și spune că Rusia trebuie să meargă înainte. El este unul dintre șoimii superiori, expresie folosită pentru a descrie o persoană care ia poziții deosebit de agresive într-un conflict. Conflictul din Ucraina, a spus el, a fost „orchestrat de Statele Unite”. Negocierile nu mai servesc niciunui scop, potrivit acestuia. „Obiectivul secret al Statelor Unite”, spune Patrușev, „este nimic mai puțin decât colapsul Federației Ruse, deci nu există altă opțiune.”

La fel ca ceilalți membri ai Consiliului de Securitate, Nikolai Patrușev înțelege prea bine implicațiile deciziei lui Putin – un război cu Ucraina va distruge reputația internațională a Rusiei. Dar, în timp ce majoritatea politicienilor se înfioră la perspectiva aceasta, Patrușev pare să savureze momentul. Este adevărat că, la fel ca și alți siloviki (un nume folosit pentru a desemna liderii serviciilor de securitate ruse), Patrușev a fost de mult un susținător al acțiunii agresive.

Patrușev este un inginer care, în anii 1990, a făcut carieră în serviciul de informații FSB, succesorul KGB-ului. Când Vladimir Putin a devenit prim-ministru în 1999, Patrușev i-a succedat în funcția de director. De îndată ce și-a preluat mandatul, a acordat un interviu cotidianului rus Komsomolskaya Pravda, care urma să devină un reper. El declara fără să clipească că serviciile de informații sunt „noua aristocrație a Rusiei”. Și când a fost întrebat dacă toți acești spioni nu ar reprezenta o amenințare pe termen lung la adresa democrației, el a răspuns că acest tip de remarcă servește doar la „știrbirea încrederii în noul guvern”. Totuși, potrivit lui Patrușev, Rusia are nevoie în special de „oameni duri” capabili să facă față „contradicțiilor și amenințărilor emergente” și care știu ce înseamnă „spiritul serviciului public”.

În 2008, Dmitri Medvedev a preluat președinția, iar Patrușev a fost promovat la Consiliul de Securitate al Rusiei, unde a lucrat ca secretar. La acea vreme, Consiliul de Securitate era mai administrativ și nu prea influența politica, dar sub conducerea lui Patrușev, Serviciul de Securitate devine locul care centralizează toate fluxurile de informații. În calitate de secretar, Patrușev preia rolul de director și redactor: selectează, organizează și contextualizează informațiile pentru președinte. În mare măsură, el este cel care va modela viziunea asupra lumii a lui Putin. Pentru mulți, el este omul care l-a convins pe Putin să meargă la război.

Și această lume este formată din conspirații și manevre din Occident, în viziunea lui Patrușev. Când în 2011, în lumea arabă vor apărea diverse revolte populare, acest lucru va provoca și o anumită incertitudine în inima regimului rus. Ca homo sovieticus de dreapta, Patrushev vede doar un posibil vinovat pentru această instabilitate în creștere: America. Războiul din Osetia de Sud din 2008, revoltele arabe, revoluția de la Maidan din 2014? Toate comploturile mizerabile ale CIA pentru a distruge Rusia, spune el.

În 2015, într-un interviu pentru ziarul Kommersant, a ajuns până acolo încât a spus că talibanii și Al-Qaeda au fost fondate de Statele Unite. În același interviu, el susține că fostul secretar de stat american Madeleine Albright vrea să distrugă Rusia pentru că vrea să pună mâna pe resursele naturale ale Siberiei și Orientului Îndepărtat. Această afirmație pare să se bazeze pe un ofițer FSB care a susținut, în anii 1990, că a putut citi gândurile lui Albright prin parapsihologie. Și Patrușev pare să creadă cu sinceritate această poveste.

Patrușev pare mai deranjat de ambițiile democratice ale Ucrainei decât de o posibilă invadare a acestui teritoriu de către NATO. El consideră că este o adevărată trădare ca un așa-zis „popor frate” să fie supărat de valorile „occidentale” precum democrația și toleranța. Pentru el, Europa nu este altceva decât un loc de decădere morală plin de homosexuali, un lacheu al imperialismului american.

De asemenea, Patrușev pare să fi profitat de această criză pentru a-și spori influența. Într-un interviu acordat ziarului oficial al guvernului, Rossyskaya Gazeta, la sfârșitul lunii aprilie, el pledează pentru intensificarea luptei în Ucraina. Potrivit lui Patrușev, Rusia este în război cu „Occidentul” pentru că este singura care îndrăznește să se opună Americii, care de ani de zile i-a încurajat pe ucraineni să „urască tot ce este rusesc”. Rusia luptă în Ucraina pentru „identitatea sa culturală și spirituală”.

Subliniind această dimensiune aproape existențială a războiului din Ucraina, Patrușev încearcă să crească presiunea, mai ales pe plan intern. Spre deosebire de politica externă, care a fost practic monopolizată de siloviki ani de zile, politica economică a rămas până acum în mâinile tehnocraților (altfel relativ capabili). Elvira Nabiullina, președintele Băncii Centrale a Rusiei, de exemplu, a reușit timp de aproape zece ani să protejeze relativ bine economia rusă împotriva sancțiunilor financiare și economice constante cauzate de politica externă progresistă.

Patrușev este convins că economia rusă trebuie organizată pe baza unor principii suverane. El nu vrea să desființeze economia de piață, dar consideră că antreprenorii ruși ar trebui să acorde prioritate „securității economice” a Rusiei și să nu se gândească prea mult la mecanismele pieței. Dacă Rusia are în prezent probleme cu sancțiunile la import, este în principal din cauza faptului că unele agenții guvernamentale nu l-au ascultat suficient de președinte.

De asemenea, Patrușev susține ideea de a lega rubla de prețurile anumitor materii prime pentru a decupla financiar Rusia de economia mondială. Faptul că multe dintre ideile sale contravin ipotezelor economice general acceptate nu pare să-l deranjeze. Pentru că, potrivit lui Patrușev, aceste opinii economice sunt tocmai o strategie americană de a înrobi restul lumii. Ideile sale ambițioase și lăudăroșenia sa nu maschează însă faptul că omul luptă pentru propria supraviețuire politică. Erorile de judecată ale Rusiei în Ucraina se datorează în mare măsură muncii serviciilor de informații. După cum spune vechiul proverb rusesc, „Țarul este bun, sunt doar boieri răi” (vechea aristocrație feudală). Înțelepciunea populară pe care șoimul suprem al „noii aristocrații” a ales să o ignore pe riscul său.